Când cineva îmi spune "fac terapie", "fac psihoterapie", prima întrebare care îmi vine în minte este ce formare are psihoterapeutul tău.
De cele mai multe ori răspunsul este "nu știu".
E adevărat, atunci când mergem la un specialist de orice fel, mergem fie pe o recomandare, fie pe o impresie pe care ne-am format-o în urma unei căutări pe internet, dar eu aș vrea să îți spun de ce este important totuși să știi ce formare are psihoterapeutul înainte să apelezi la el.
În episodul de astăzi și în episodele următoare, vom vorbi despre câteva dintre cele mai cunoscute formări psihoterapeutice, precum cea psihanalitică, cea cognitiv-comportamentală și cea umanist-experiențială.
Sunt Irina, iar acesta este podcastul psihoeducațional OraMea.
Întâi de toate, ce este o formare în psihoterapie și de ce este nevoie de ea?
Pentru a putea practica psihoterapie, trebuie să faci o școală de formare, odată ce ai terminat facultatea și masterul, școală care va dura în medie între 3 și 5 ani.
Unele durează mai puțin, altele mai mult.
În timpul formării la această școală vei studia teorie, vei face practică și vei fi supervizat.
Diferența dintre școli este practic cum abordează fiecare suferința clientului și relația terapeutică dintre client și psihoterapeut.
Putem să asemănăm la nivel conceptual această perioadă de formare cu rezidențiatul din medicină.
Este o perioadă în care psihoterapeutul se antrenează serios pentru meserie.
Și hai să începem cu psihanaliza și psihoterapia psihanalitică.
Cred că am auzit cu toții de Sigmund Freud.
El a fost un medic neurolog austriac și a studiat tulburările nervoase.
A fost foarte interesat de cazurile de isterie și era intrigat de faptul că nu aveau o cauză medicală clară.
Freud a pornit de la niște simptome, adică practic niște manifestări vizibile ale acestor tulburări nervoase, care produceau un disconfort pentru om spre exemplu un atac de panică, o fobie, un tic și a observat că oamenii, dacă vorbesc despre experiențele dureroase din trecut, aceste simptome se modifică.
Freud a introdus conceptul de inconștient și a pus bazele psihanalizei.
Cum arată o cură psihanalitică în prezent?
Multe dintre lucrurile introduse de Freud se păstrează și astăzi, iar unul dintre ele este cadrul psihanalitic.
Ce este acest cadru?
Practic este un set de reguli pe care trebuie să le respecte atât clientul, cât și psihanalistul, pentru ca această psihanaliză să poată avea loc.
Cele mai importante sunt legate de durata și frecvența ședințelor.
Este necesară o frecvență de minimum trei ședințe pe săptămână, iar durata este de regulă 45 sau 50 de minute.
De asemenea, poziția pacientului: în analiza clasică, pacientul este întins pe canapea, iar analistul este în spatele său.
De reținut că în psihoterapia psihanalitică, care este puțin diferită de psihanaliză, este mai frecventă poziția față în față și, de asemenea, ședințele sunt una sau de două ori pe săptămână.
Un alt lucru important este că toate ședințele se plătesc, indiferent dacă lipsești sau nu.
De ce este important acest cadru?
Pentru că el însuși este un instrument de lucru, cel primordial, care asigură constanța și siguranța, asigură spațiul fizic și simbolic în care psihanaliza sau terapia psihanalitică poate avea loc.
Un alt lucru specific psihanalizei încă de pe vremea lui Freud este metoda asociațiilor libere.
Cu alte cuvinte, clientul este invitat să spună ce-i trece prin cap, în mod liber. În timp, el este încurajat și învață să facă asta fără să se judece, fără să se cenzureze, fără să aleagă un subiect anume.
Trebuie să vă mai spun că relația terapeutică este una non-directivă din partea analistului.
Ce înseamnă asta? Că în psihanaliză sau în terapia psihanalitică, terapeutul nu îți va spune ce să faci, nu îți va formula el însuși soluții pentru problemele punctuale pe care le ai.
Nu acesta este scopul psihanalizei sau al terapiei psihanalitice.
Scopul psihanalizei este să ajungă la baza experiențelor tale dureroase și la felul în care s-au țesut ele în tine, metaforic vorbind.
Este ca și cum am desface o țesătură mai veche și am țese din nou, fir cu fir, povestea ta într-un mod mai potrivit pentru dorințele tale autentice, pentru cine ești tu cu adevărat.
Pentru cine este psihanaliza?
Spuneam mai devreme că e important să știi ce formare are psihoterapeutul tău.
În cazul psihanalizei, asta este cu atât mai important, pentru că intri într-un proces intens, investești destul de mulți bani, lună de lună, pentru mai mulți ani, și investești la fel de multă energie emoțională.
Trebuie să te aștepți să-ți fie greu la început, pentru că această țesătură de care vorbeam este vie și e parte din tine, doare atunci când iei fir cu fir și începi să o desfaci.
De asemenea, e nevoie să poți tolera incertitudinea, tăcerile analistului, introspecția de care este nevoie și care este necesară acestui travaliu.
Psihanaliza nu vine cu soluții rapide, este un drum lung de descoperire și transformare.
Care este beneficiul, ați putea întreba?
Ei bine, psihanaliza este singura formă de psihoterapie care îți poate promite o restructurare masivă a personalității tale și, din proprie experiență, îți spun că este adevărat.
Dacă ai avut un trecut foarte dificil, o copilărie foarte traumatizantă și dacă îți dorești în plus să afli răspunsuri la toate de ce-urile pe care le ai sau pe care nu știi încă că le-ai avea, atunci psihanaliza este pentru tine.
În plus, se spune despre psihanaliză că este într-un fel o retrăire a întregii tale vieți.
Cred că fiecare dintre noi are regrete legate de evenimente din trecut.
Ei bine, în cadrul psihanalizei poți să retrăiești acele evenimente și să le recadrezi, să le vezi altfel.
Nu înseamnă că se schimbă faptele care au fost, dar înțelegi totul din altă perspectivă și asta poate să schimbe sentimentele, emoțiile asociate cu acele evenimente.
Și nu doar un eveniment, ci chiar și o persoană.
În psihanaliză poți ajunge să vezi altfel, spre exemplu, un tată sau o mamă pe care i-ai perceput mai mult ca fiind răi, nocivi.
Poți începe să empatizezi cu ei din alte unghiuri, să înțelegi limitele lor, fricile lor, contextul lor.
Într-un fel este ca și cum ți-ai recâștiga părinții.
Nici nu-i idealizezi, nu le negi greșelile, dar nici nu lași pierdute părțile lor bune care, de altfel, e foarte probabil să fie deja parte din tine.
Indiferent de tipul de psihoterapie pe care o alegeți, un lucru este cert.
Rezultatul terapiei depinde foarte mult de calitatea alianței terapeutice.
Ce este aceasta? Alianța terapeutică este, pe de o parte, acordul conștient pe care îl fac atât terapeutul, cât și clientul, că vor lucra împreună și că vor respecta cadrul, oricare ar fi acela, depinzând practic de forma de psihoterapie aleasă, și, pe de altă parte, este o legătură emoțională, bazată pe încredere, pe respect, pe sentimentul că terapeutul este de partea clientului.
Studiile arată că o alianță bună este asociată cu probabilitate mai mare de ameliorare.
Unele dintre ele merg până la a spune că alianța terapeutică are un aport de până la 30% în evoluția favorabilă.
De aceea, indiferent de recomandările pe care le primești sau recenziile pe care le citești, cel mai bun ingredient cu care poți să mergi și să începi o relație terapeutică este încrederea.
Dacă nu ai încredere în acel psihoterapeut, practic se poate spune că întreaga relație este compromisă.
În următorul episod, vom aborda terapia și formarea cognitiv-comportamentală.